Arde tentative de supraviețuire

La prima vedere par lucruri despre care poţi să spui "mare şmecherie! România va conta în acest concurs pe Dana Haralambie, locul 31 în clasamentul general în Cupa Mondială. Din discursurile pacienţilor se profilează două reprezentări generale despre felul în care percep şi despre ceea ce înţeleg că este Spitalul Clinic de Psihiatrie Codru pentru ei. Într-un adăpost, spre exemplu, poate să intre un câine, un lup, o vulpe, un inamic, fără să fiu prevenit. Când rămâneam singură acasă, mă închideau şi eu plîngeam, urlam la pereţi, urlam cum urlă lupii.

Arde. Arde-i. Arză-i-ar

Prima partea a acestui articol poate fi citit aici. O relaţie de neîncredere şi teamă Diverse organizaţii de apărare a drepturilor omului şi echipe de jurnalişti de investigaţii au raportat numeroase abuzuri care au avut loc în cadrul spitalelor şi internatelor cu profil arde tentative de supraviețuire din R.

Au fost de asemenea făcute unele tentative de anchetă socială în spitalele psihiatrice din municipiile Bălţi şi Chişinău [1]dar ele au avut mai degrabă o cuprindere limitată, iar experienţele pacienţilor psihiatrici au fost studiate destul de sumar. Faptul că persoanele care au mers în aceste instituţii pentru a relata despre ele reprezentau organizaţii de interes public a jucat în defavoarea lor, întrucât personalul a avut grijă să limiteze cât mai mult contactul tête-à-tête dintre aceştia şi pacienţi.

Chiar şi echipele de monitorizare ale Arde tentative de supraviețuire pentru Drepturile Omului în Moldova au fost însoţite pe tot parcursul vizitei la Spitalul Clinic de Arde tentative de supraviețuire de şeful secţiei şi de asistenta medicală superioară care nu au reacţionat în nici un fel la solicitările insistente de a permite discuţiile confidenţiale cu pacienţii şi cu personalul secţiei [2].

Avantajul meu pe parcursul aflării în acest spital a fost că nu am reprezentat nicio instituţie; eram acolo pe cont propriu, cu scopul de a face o investigaţie sociologică, lucru perceput ca fiind relativ inofensiv de către administraţie care mi-a permis accesul în secţiile spitalului, iar medicii şefi de secţii au fost destul de cooperanţi, care mi-au înlesnit contactele cu pacienţii, sugerându-mi anumiţi subiecţi, punându-mi la dispoziţie o încăpere separată pentru interviuri cu aceştia, sau permiţându-mi libera circulaţie prin salone pentru a identifica personal pacienţi care ar fi disponibili să discute despre viaţa lor.

Pacienţii înşişi, unii, şi-au exprimat mirarea faţă de libertatea pe care o am, ca persoană din afara instituţiei, de a purta discuţii tête-à-tête cu ei: Medicii nu se tem să vă permită să dicutaţi cu pacienţii, că ar putea să se descopere tot adevărul?

Că cineva o să vă preseze…, o să vă-ntrebe… Că…, singură, puteţi să faceţi… probleme cu ceva doctorilor. Într-adevăr, ce se petrece aicia…, nişte chestiuni că… Doamne fereşte, ţi se scoală păru-n cap…! Am venit singură. Fac o cercetare. Dar totuşi ceea ce faceţi este pentru dvs.

Igor — Spuneţi-mi, dar dacă ei medicii — n. Nataşa Neîncredere alphabet dating c idei teamă — în mare, la aceste două aspecte se reduce relaţia pacienţilor cu medicul curant medicul sub a cărui directă îngrijire se află un bolnav.

Diana Șoșoacă, tentativă de asasinat? Ce a pățit senatoarea este halucinant

O taină-n inima ta ş-a me! Svetlana Deşi nu e nicio taină. Sunt lucruri de altfel bine ştiute. Condiţiile materiale precare din spital, instrumentarul diagnostic şi de tratament învechite, atitudinea şi arde tentative de supraviețuire abuziv al personalului medical faţă de pacienţi şi încălcarea drepturilor acestora au fost mediatizate într-un fel sau altul.

S-a vorbit, în schimb, mai puţin despre felul în care pacienţii reuşesc să reziste în aceste condiţii, strategiile de adaptare pe care le pun în practică pentru a-şi păstra echilibrul moral într-un asemenea mediu.

În acest sens, capitalul social reprezintă toate formele de resurse sociale pe care un individ le are, le moşteneşte, le dobândeşte, le cultivă pe parcursul vieţii şi pe parcursul socializării. Este arde tentative de supraviețuire de familie, prieteni intimi, prieteni pe care poate să se bizuie la nevoie, rude, vecini, cunoştinţe, care la rândul lor au sau nu au şi ei anumite resurse sociale.

În cazul pacienţilor psihiatrici este de menţionat că mulţi aveau deja un suport social fragil, un deficit de capital social, înainte de a ajunge a fi spitalizaţi. Iată câteva mostre de discurs despre deficitul de capital social pre-spitalizare: Chiar dac-am avut familie, eu n-am avut nici mamă, nici tată, nici frate, nici soră.

Am fost singurică cuc!

arde tentative de supraviețuire

N-am simţit pe nimeni alăturea de mine. Alexandra [4] Părinţii mei au fost cam absenţi la trăirile mele. Ei erau întotdeauna ocupaţi cu serviciul, cu ce părere au sătenii, ce vorbeşte lumea, şi ei nu prea s-au interesat de lumea mea interioară.

Pe una, care era mai mică, o alinta, fiindcă ea arde tentative de supraviețuire să rămână la bătrâneţe cu dânşii, pe mine… — mai deoparte, mai aşă-ia…, nu prea… … Mama mea mă urăşte pur şi simplu. Liuba Acest discurs despre singurătate, despre cum e să fii şi să te simţi singur în pofida faptului că trăieşti în familie nu e numai despre absenţa unei relaţii afectiv-suportive sau de comunicare normală, ci, dacă e să vedem în ansamblu relatarea pacienţilor şi să deschidem arde tentative de supraviețuire acestei chestiuni, e ca şi cum am deschide cutia Pandorei în care vom găsi la pachet: ostilitate, conflicte, agresivitate, duşmănie, bătăi etc.

În cazul existenţei unor rudimente de relaţii familiale ale pacientului, acestea pur şi simplu se pierd şi dispar din cauza repetatelor agravări ale bolii şi repetatelor internări: Înainte vine fratele, mă vizita, îmi aduce… de mâncare. Du-te şi fă ce vrei… Nu mă interesează.

Alexandra — Aveţi familie? Să vină să îmble după mine la Costiujeni, din urma mea. E o scândură şi-mi mai arde câte-o uşiganie! Că eu, vreo luni lucram, şi iar nimeream în spital, vreo luni lucram, şî iar în spital! De 3 ori am şezut la puşcării aicia! Alexandru Este bine ştiut faptul că suportul familial joacă un rol foarte mare în recuperarea după o boală, în special când este vorba de oameni care suferă de tulburări psihice.

În lume se cunoaşte o tendinţă cu privire la tratarea pacienţilor psihiatrici mai dregabă în familii sau în comunităţile lor, decât în ospicii. Rezultatele au fost peste aşteptările medicilor. Pacienţii ai căror rude i-au asistat pe perioada şederii în spital au fost externaţi după o perioadă relativ scurtă — de câteva săptămâni, unii dintre ei putând fi trataţi ambulatoriu, în comparaţie cu colegii lor suferind de aceeaşi boală, care au stat în spital doi sau mai mulţi ani, în aparenţă uitaţi de membrii familiei şi rude.

În cazul Spitalului Clinic de Psihiatrie Codru cred că această arde tentative de supraviețuire — chiar şi cu titlu de experiment — ar fi imposibil de implementat, din câteva considerente. În primul rând, ar veni în contradicţie cu funcţia de bază, deşi nedeclarată, a spitalului psihiatric — o reminiscenţă a leprozeriilor din secolul 15, şi anume aceea de izolare a pacienţilor [7].

Pe de altă parte, cred că ar întâmpina o mare rezistenţă atât din partea administraţiei spitalului ca să nu iasă în acest mod la iveală neregulile şi încălcările drepturilor omului care se fac în instituţiedar şi din partea rudelor pacienţilor. Din această perspectivă nu numai că este utopic ca rudele să accepte să stea în spital împreună cu membrii familiei afectaţi de o boală mintală, dar şi inutil atât timp cât între aceste părţi nu există o relaţie armonioasă.

Ba mai mult, tulburarea psihică a unei persoane, pe fundalul ineficienţei acestei persoane din punct de vedere economic, dar şi al relaţiilor conflictuale pe care le are cu oamenii apropiaţi, determină partenerii de viaţă să divorţeze, să-i decadă din drepturile părinteşti definitoriu în special în cazul pacientelor şi să discrediteze imaginea lor în ochii copiilor: El nu mă lăsa deloc să comunic cu copiii.

Şi acolo i-au ghicit că ea nu trebuie să comunice cu copilul, că dacă ea va comunica, copilul tot se va îmbolnăvi. Comunicarea lor nu trebuie să fie deloc. Şi iată a făcut ce a făcut, până nu i-a divorţat nu s-a liniştit. Copilul desigur că ei l-au luat. Discursurile din perspectiva pacienţilor de genul masculin dau dovadă de mai multă înţelegere faţă de consoartele care i-au părăsit. Am nimerit în spital şi ea soţia — n. Organismul, el nu poate suporta, el nu-i… o maşină, ori un tractor.

Şi eu am rămas arde tentative de supraviețuire. Şi-am venit după asta la ţară, la părinţi. Bolnavii ajung să fie aduşi de Serviciul de Urgenţă, de Poliţie, sau vin singuri la spital, iar la externare câteodată nu vine nimeni din membrii familiei, din rude după ei, unii neavând nici bani de drum ca să se întoarcă acasă. Ăştia din raioane n-avem cu ce să-i trimitem.

Nici nu-i aşteaptă nimeni acasă, nici nu sunt bucuroşi membrii familiei — n. Înainte cică a fost la Cocieri, a fost şi încă nu ştiu unde — îl dai pe viaţă acolo. Mama lui Valeriu Din câte se pare, nu numai rudele sunt cele care împing persoanele afectate de o boală psihică spre periferia căminului familial, minimizându-le rolul şi rostul.

  • Afișarea datelor de întâlnire
  • A doua bază în dating
  • Momente în care nu îmi mai place orașul, detest aglomerația și excesul de asfalt și visez doar grădină, flori, balansoar, grătar și seara băncuță la portiță.

Înţeleg eu… ce fel de prieteni… Au fost prieteni…, oftează Alexandru. Înainte de-a fi bolnavă… apă-i aveam… prieteni. Trăim într-o societate în care maladiile mintale şi tulburările cerebrale sînt considerate motive suficiente pentru izolare şi excluziune socială.

arde tentative de supraviețuire

Chipurile îs bolnavă de cap şi îşi băteau joc. La lucru îşi băteau joc. Iar în viaţa de fiecare zi acest lucru îi împiedică să se integreze în societate, să-şi păstreze familia sau să-şi întemeieze una în cazul celibatarilorsă-şi găsească un serviciu care să aducă o minimă satisfacţie şi remunerare — lucruri definitorii pentru o viaţă socială normală. Ştiţi, când mergi în X numele satului de origine — n.

Noi nu te putem lua pentru că tu ai probleme de sănătate! Chiar şi cele mai avansate eforturi ale psihiatrilor de a trata bolnavii psihic ca pe oricare alţi arde tentative de supraviețuire care pot fi vindecaţi, riscă să fie în van, dating de viteză 33 timp cât nu a fost depăşită teama iraţională de nebunie, atâta timp cât toţi membrii influenţi în ierarhia socială nu vor înţelege că sănătatea mintală nu este numai problema specialiştilor din acest domeniu, dar este şi a întregii comunităţi.

Din discursurile pacienţilor se profilează două reprezentări generale despre felul în care percep şi despre ceea ce înţeleg că este Spitalul Clinic de Psihiatrie Codru pentru ei. Funcţia terapeutică a spitalului pentru aceşti pacienţi este pe plan secund, aproape nesemnificativă, atât timp cât ei nu se simt confortabil, ba mai mult, percep ca pe un mediu ostil instituţia psihiatrică. Din acest coşmar purpuriu! Este nevoie să se regândească urgent rolul, locul, dar şi ideologia de organizare şi tratament a instituţiei psihiatrice într-o societate care se pretinde a fi democratică şi modernă?

Iar această regândire să ia în calcul drepturile fundamentale ale omului, unul din ele fiind dreptul la libertate [13]. Eu am claustrofobie! Mă înţelegeţi? Eu am fobie de spaţii închise! Când rămâneam singură acasă, mă închideau şi eu plîngeam, urlam la pereţi, urlam cum urlă lupii.

Numai această instituţie în sine pentru mine e ceva straşnic.

arde tentative de supraviețuire

Pacienţii care îşi acceptă condiţia de deprivare şi izolare nu o fac de dragul tratamentului, ci pentru că înţeleg că dacă vor face vreo tentativă de a fugi din spital, oricum vor fi aduşi înapoi, iar gestul lor va fi interpretat în cheia unui comportament deviant. Nu fug. Iaca îmi fac sfânta cruce că nu fug. Că dacă fug, mie-mi fac probleme. Că o să vină iar Salvarea acasă şi iar o să mă ieie.

arde tentative de supraviețuire

Cea de-a doua perspectivă asupra Spitalului Clinic de Psihiatrie Codru este cea de instituţie perfectă, în care totul este bine gândit, aranjat şi funcţionează ideal. Şi anume este vorba de rutina zilnică: mâncarea este servită la aceleaşi ore, se menţine ordinea, există ore fixe de culcare şi trezire ş. Mai mult decât atât, în opinia lui Oleg, pacientul care susţine această viziune, spitalul Codru ar fi un epicentru de la care această titlu pentru profilul de date a lucrurilor în câţiva ani se va extinde şi asupra oraşului, Chişinăul devenind un mic paradis, şi asupra ţării în întregime.

Vă invit la un exerciţiu de imaginaţie. În: American Journal of Psychiatric Rehabilitation, 19— Notes provisoires, în revista: Actes de la recherche en sciences sociales, vol. Non a lʼexclusion. Oui aux soins. Eseuri despre situaţia arde tentative de supraviețuire a pacienţilor psihiatrici şi a altor categorii de persoane instituţionalizate, Bucureşti, Polirom, Imagine de fundal: sursa.

Opiniile, constatările şi concluziile din articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.