Sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc. Strãbãtutã de curenþii

Sîrbu, pe atât de bun ascultãtor eram. Ion D. Paul Goma face deseori abstracþie de curiozitãþile interlocutorului, nu nareazã pentru a-l informa, rolul acestuia fiind doar de catalizator în procesul de defulare prin expunere: Asta ºi fac: vorbesc

Adio, Europa rãmâne, cum observa Eugen Simion, o carte ironicã ºi disperatã, testamentul unui martor care nu vrea sã tacã. Explozia editorialã postdecembristã i-a sãltat, incredibil, cota, valorizarea entuziastã fiind mai degrabã moralã decât literarã. Ceea ce nu înseamnã cã Ion D.

Sîrbu va fi înghiþit de conul de umbrã al posteritãþii. Dar o recalibrare va urma, inevitabil. Sîrbu, a fost locvalnic în Craiova, dupã eliberarea din detenþie, începând cu anulcând a fost numit secretar literar la Teatrul Naþional de aici ºi pânã la trecerea în nefiinþã, în Motivul cunoscut al încarcerãrii sale a fost pe cât de hilar, pe atât de diabolic: omisiune de denunþ, pentru cã nu ºi-a denunþat colegii din Cercul literar de la Sibiu-Cluj.

sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc site-ul online de dating pune

Puþini scriitori români au rezistat la presiunile regimului comunist dictatorial refuzând colaborarea într-un fel sau altul. Printre cei cu coloanã vertebralã neînclinatã, s-a numãrat ºi Ion D.

Cu stoicism ºi demnitate, a reuºit sã îndure privaþiunile cunoscute ca deþinut, dar cu toate cã i s-a oferit libertatea postcarceralã, aceasta a fost iluzorie, fiindcã i s-a stabilit domiciliul forþat în Craiova. Oraº care, pentru ardeleanul petrilean, va deveni metaforic ºi satiric, Isarlâk, în stil ionbarbian, pentru caracterul subliniat balcanic.

Întrebând organele de ce i-a fost acordat domiciliu obligatoriu la Craiova i s-a repetat acelaºi rãspuns cinic: Acolo, vrei nu vrei, trebuie sã fii cuminte. Sunt aproape fericit, am dreptul la pachet ºi vorbitor, mã pot plimba singur în fiecare zi, mi s-a ridicat interdicþia de a citi ºi a scrie.

Dar nu ºi de a publica cu uºurinþã. L-am însoþit pe scriitor o datã, de la Palatul Mihail pânã la Blocul Romarta, unde locuia, când ne întorceam de la o ºedinþã a Cenaclului Ramuri. Pe cât de bun causeur era I. Sîrbu, pe atât de bun ascultãtor eram. S-a bucurat de acest fapt dezvoltând volubil teme literare ºi culturale.

De obicei nu se lamenta, doar o singurã nemulþumire mi-a destãinuit, aceea cã i se tot amâna publicarea de cãtre Editura Scrisul Românesc.

Lucrând la o carte cu Mircea Ciobanu, i-am spus acest lucru ºi el a replicat scurt. Cine pe cine amânã!? Calitatea lui I.

Sîrbu de bun vorbitor este relevatã ºi de Nicolae Manolescu, la o întâlnire literarã de la Petrila, din primãvara acestui an: Vorbea mai bine decât scria. I-a fost foarte greu sã se adapteze în oraºul banilor considerdu-l o altã puºcãrie ºi mai insuportabilã: Dintre toate puºcãriile mele, Craiova mi se pare astãzi a fi cea mai cumplitã ºi cea mai absurdã.

Fiindcã e pe viaþã. Am dreptul la pachet ºi vorbitor, la plimbare, dar nimeni nu îmi trimite pachet, nimeni nu mã cere la vorbitor, chiar ºi la plimbare merg totdeauna singur, singur singur. De aproape 15 ani pânã în mai aveam câþiva colegi de bârfã ºi cârciumã nu mi-a mai intrat niciun prieten în casã; nici nu am prieteni în acest oraº cel mai mare sat universitar din þarã, faima Universitãþii sale reducându-se la perfida libertate a exilatului intern 6, serie nouă, anul XV, nr.

sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc datând un om latin american

Sunt cunoscute mãsurile de urmãrire, chiar ºi pânã la groapã, a cazului cu numele de cod: Suru, Ursu, Sârbulescu, ªerbãnescu ºi modul cum securitatea i-a intrat în locuinþã prin efracþie punându-i sub urmãrire telefonul, fãcând ºi o percheziþie cu aceastã ocazie. Expresivã metaforã, Zidul de sticlã, din titlul cãrþii Clarei Mareº, semnificând faptul cã urmãriþii erau la vedere.

Acolada nr clubulbucuriei.ro

Putem spune însã cã erau ºi l-a auzire, completând sintagma: zidul de sticlã cu urechi care se pare cã nu leau cãzut nici astãzi. În cartea Eseuri subsidiare la Adio, Europa! Sîrbu, pe care am publicat-o înla Cartea Româneascã, îl consideram O personalitate de excepþie cu o solidã formaþie intelectualã, de profil filosofic ºi literar, printre puþinii autori cu autenticã operã de sertar, unul dintre cei mai ultragiaþi scriitori români.

sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc norman datând emily

Sârbu: Mai întâi pe plan literar, taxat fiind cu condescendenþã de cãtre cerchiºti care nu-i vor fi cunoscut scrierile de cãpetenie. Apoi în sens biografic. Întrucât, dupã experienþele prizonieratului sovietic ºi ale detenþiei în gulagul indigen, ca ºi ale interdicþiei de semnãturã, I.

Sîrbu a ajuns un tipic exilat intern. În aceeaºi publicaþie, Anca Noje relevã sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc marginalizãrii care s-a prelungit ºi în postumitate. Verticalitatea ºi etica ar fi una dintre cauze, dar ºi antipatia faþã de optzeciºti, despre care notase el: Pot oricând beat mort ºi spânzurat de o lampã, cu mâna stângã, sã scriu un text oniric sau bãlmãjit textualist. În Craiova, s-a simþit clar marginalizat, deºi aici ºi-a scris opera: Am scris zece cãrþi în acest oraº, mai am în pregãtire vreo trei sau patru; piesele, ca ºi romanele mele chiar ºi cele publicate sunt, ca ºi mine, suspectate, suportate, tolerate, scria în Jurnal cu un an înaintea extincþiei.

O durere mare a sa a fost ºi faptul cã nu i s-a oferit o catedrã universitarã. Motive obiective erau destule: fost deþinut politic, disident mascat, urmãrit de securitate º.

Realitatea era cã la facultatea de profil unde ar fi putut preda un curs de filosofie, nu marxistã, Doamne fereºte! Dar aici erau bine împiciorogaþi foºti activiºti, de nivel regional sau naþional, care nu puteau sã-ºi ofere o asemenea concurenþã de mare calibru intelectual. κi cãuta prieteni de nivelul sãu universitar, dar îi gãsea în alte facultãþi: Am prieteni numai printre universitari care predau matematici ºi fizicã.

Fiindcã sunt pasionaþi dupã discuþii de filosofie. Cei de la Filologie deºi ºtiu cã am fost cadru universitar la Cluj mã ocolesc, din prudenþã sau din fricã.

Un decan - trãistar, care a dat examene cu mine cândva, a spus unde trebuie: Miroase a puºcãrie. Acest ipochimen jalnic a atins cota idealã de ignoranþã ºi sterilitate. Nu a scris nicio carte, niciun studiu a fost prins ºi demascat, fiindcã a plagiat pe Nedioglu, din manualele liceale de odinioarã.

Uploaded by

Citatul nu mai suportã nicio alegaþie de prisos. Nici printre scriitorii locali nu ºi-a aflat corespondenþe ºi amiciþii. Despre Marin Sorescu, directorul revistei Ramuri, spune cã nu l-a abordat ºi nu ºi l-a apropiat.

Sorescu declara în postfaþa Jurnalului idesârbian: Ca oltean am gustat cu mult sau mai puþin chef - toate ironiile lui Sîrbu, tãioase multe dintre ele. Dar cu miez ºi debitate cu haz.

Cu toate acestea între cei doi însemnaþi scriitori ai Olteniei, ºi Ion D. Sîrbu poate fi considerat, ºi oltean dupã sfertul de veac trãitor aici unde ºi-a scris cãrþile fundamentale nu s-au înfiripat relaþii prieteneºti. A aºteptat în zadar abordarea acestuia Pe uºa mea scrie: lepros periculos, nu ºtiu.

RomanianStemmer, Annytab C# (CSharp) Code Examples - HotExamples

Datoria mea este sã-l aºtept: datoria lui este sã mã evite. Între noi doi se îngroaºã ceaþa levantinã a uitãrii calculate. Mai târziu mi-a dat câteva fragmente, din care am izbutit sã public ciosvârte. Preluând o propoziþie a lui Sîrbu, devenitã proverbialã: Mâncãm absurd pe pâine, ca titlu la postfaþã, M. Sîrbu a reprezentat, pânã nu demult, o frumoasã stare de veghe a conºtiinþei. Ceea ce îl deprima pe scriitorul consemnat era ºi felul cum îl priveau cu reþinere scriitorii craioveni, chiar ºi cei de la Ramuri : La redacþia Ramuri când intru la solstiþii toþi tac ºi pãlesc: se comportã de parcã unul din ei nu se ºtie cine a fost curând castrat de-a-npicioarele, fãrã anestezic, dar despre asta nu se vorbeºte.

Citatul se continuã cu o impresie generalã în stilu-i caracteristic despre atmosfera suspicionalã din oraºul nostru: În Craiova e în tradiþie sã depui un testicul la Primãrie, în semn de gaj sau ca ostatic. Asta îþi asigurã restul de bãrbãþie! Asemenea fulguraþie pamfletarã e greu de aflat la orice colþ de stradã ºi de operã. Ar fi multe de spus despre martiriul alutan al inegalabilului stilist în scris ºi owatonna dating, Ion D.

Sîrbu, dar trebuie sã echilibrãm lamentaþia gândindu-ne la autenticii martiri ai regimului comunist: grupurile de rezistenþã ºi de sacrificiu din munþi, care s-au opus ºi au murit cu arma în mânã pentru apãrarea libertãþii ºi democraþiei confiscate de comuniºti.

  • Strãbãtutã de curenþii - PDF Free Download
  • Dating vârsta cullen dragon

Am putea încheia cu recunoaºterea personalã ºi cinicã a greºelilor, în mãrturisirea proprie: Prin anii 47 sau 48, în Cluj, am comis prima mea gafã politicã: am cerut, în public, drepturi egale cu colegii mei maghiari. Am zburat din Universitate, din presã, a trebuit sã fug ºi din oraº La Bucureºti, înlucrând la revista Teatrul, am comis cea de a doua ºi cea mai gravã gafã a vieþii mele.

Am cerut drepturi egale cu colegii mei evrei. Am zburat din literaturã, libertate, presã, teatru, cinematografie. La Craiova, ars fiind cu ciorbã, ºi cu iaurt, nici prin gând nu mi-a trecut Se susþine cu justificare cã Ion D.

Sîrbu va fi salvat de personajele sale, recte de Gary ºi Candid, mai ales, din prozã, din Jurnal ºi de ce nu ºi din piesa Ce mai taci, Gary? Quod erat demonstrandum! Pentru cã românii, postmoderni, e drept, ºi de data asta cam la spartul târgului, sunt încã departe de a fi descoperit ecologia. Dar ºi din mizeria de pe strãzi sau din talk-show-urile nesfârºite ori emisiunile de divertisment TV cu ratinguri aiuritoare. Se pare cã ne regãsim mai degrabã în Dracula, pe care din nefericire, ori din fericire?

Welcome to Scribd!

Chestiunea e în analizã ºi nimic nu ne-ar mira E drept, sânge nu curge încã? Cei încã nevãtãmaþi ascultã nedumeriþi învãþãtura atâtor cãrturari care îi rãtãcesc prin vorbe meºteºugite în fiecare zi, din zori pânã în searã, fãcându-i sã nu mai deosebeascã binele de rãu, dreptatea de nedreptate, frumosul de urât, cu neostenita speranþã cã lumina trebuie sã se arate ºi ea, într-o zi.

Cu smerenie, ei cautã în vorbele multe ºi meºteºugite Adevãrul, care de mai bine de douãzeci de ani le este ascuns. De ce sã nu ºtim cum s-au fãcut miliardarii României ºi care este sursa atâtor sfidãtore averi, când nu sunt bani pentru sãnãtate, pentru învãþãmânt, pentru educaþie, pentru ºtiinþã, pentru culturã, pentru pensii, pentru justiþie?

De ce românii sunt îndreptaþi zi de zi unii împotriva altora: tinerii împotriva vârstnicilor, cei care lucreazã împotriva pensionarilor, angajaþii împotriva patronilor, bugetarii împotriva celor din economia privatã, civilii împotriva militarilor, pãrinþii ºi elevii împotriva profesorilor, pacienþii împotriva cadrelor medicale, orãºenii împotriva celor din comune ºi sate, instituþiile statului unele împotriva altora ºi cetãþenii împotriva lor?

Nu cumva demonii comunismului ne bântuie încã, luând înfãþiºãri schimbãtoare ºi ademenindu-ne cu promisiunile deºarte ale unei magii diversioniste ºi iarãºi criminale? Milioane de români au fost dezrãdãcinaþi, pãrãsindu-ºi familiile ºi schimbându-ºi deprinderi de viaþã seculare pentru câºtiguri exclusive materiale ºi adesea iluzorii.

Amanda seyfried dating fost minþiþi cu diplome fãrã acoperire în competenþe, care îi condamnã la nesiguranþa zilei de mâine ºi precaritatea traiului. Sunt zilnic amãgiþi cu duºmani de afarã ºi cu politruci providenþiali, aducãtori de iluzii în sacoºe electorale. Cine are interesul ca tinerele generaþii sã se mândreascã fiindcã nu au modele, cã nu au nevoie de mentori, sã se lamenteze cã nu s-a nãscut în locul potrivit dar vor o þarã ca afarã, deºi nu se ºtie ce-i lipseºte þãrii ºi cine ar punct.

De ce dupã mai bine de douãzeci de ani ne întrebãm dacã am avut disidenþi? De ce, când la Bruxelles se vorbeºte de Europa Federaþie de State Naþionale, românilor li se induce cã patriotismul este de ruºine?

Poate suntem totuºi bântuiþi! Dar nu uitãm cã minunea s-a produs când Adevãrul întrupat S-a rostit: «Taci ºi ieºi din el!

Învãþãturã nouã ºi cu putere; cã El ºi duhurilor necurate le porunceºte, ºi ele se supun. În ediþia din din Opere Editura Academiei, volumul V, Corespondenþa, sunt reproduse textele a nouã corespondenþe cu Titu Maiorescu. Boutroux, elevul lui Zeller, colora aceasta tra- ditie cu un fel de kantianism, de unde puteau sa apara, dup voia intamplarilor, sau fermentul revolutionar al idealismului post-kantian, sau condamnarea oricarei metafizici.

Ingrijorati i dornici s nu fie nici novatori i nici retrograzi, urmaii mai tineri ai acestei traditii au indepartat din cursurile sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc pe Ravaisson, pe Schelling i pe Fichte metafizica clasia informandu-ne doar asupra misterelor religiei i neo-criticismul lui Renouvier.

Gagica De Pe Tinder

Temandu-se sa nu cada sub stapanirea lui Darwin i Spencer, ei se mentineau inteun rationalism cinstit. Rationalismul acesta ii avea drept model matematica, secretul tuturor procedeelor Logicii. Sistemul de ecuatii ii arata cum s oranduiasca acele concepte, prin care se auta stimularea energiilor lumii.

S'a denuntat ca un lucru scandalos gandul unui contemporan de a masura reprezentarea fizica i geometria' a lumii potrivit aspiratiilor Fiintei, care nscocete, inchipuete i creaza lumi.

Cousin o legase de soarta tinerii Europe.

  • Rev Fundatiilor Regale - - 04, 1 Apr Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala
  • Emily maynard dating nick

Progresul dialectic, prin care viata ii ia forma interioara a conceptelor succesive, mijlocind intre conceptele traditionale, nu mai parea nici macar vrednic de o discutie invrajbit. Elocinta maetrilor i seriozitatea lor nu tineau insa in cumpang nici lipsa de sinteza, nici conventionalismul inerent invtamantului. De asemenea, eram straini de adevarul ca puterea masurii se resimte de pe urma conflictului dintre calitate ci cantitate, constituind singura sapare a realitatilor ce nu se lag calculate.

Ni se parea c asupra sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc noastre apas indestul greutatea conventiunilor stiintifice si a obiceiurilor religioase pentru a mai face din metoda reflexiv un ecou al oricarei metafizici, intemeind prin ea o viziune a epocii.

Fara s ne dam seama, inlaturam sau aminam orice comprehensiune a lumii, mice coordinare a ideilor in functie de verb, de numar si de concepte. Stiam despre lume numai lucruri dare, precise, incapabile de minciuna. Consideram ratiunea tot atAt de infailibila in instructiuni ca si in inventii. Si asta nu pentruca am fi fost cartezieni. Iar tonul lui Charron cedeaza in fata analizelor psichologiee ale Parintelui Richomme, formulele sumbre ale lui Franscisco Suarez.

In noi gseam, pur si simplu, datoria de a cugeta mai mult deck altii si cu mai multi fervoare, adica dragostea de idei si de cuvinte adaptate realului. Puteam noi, totusi, sa ne aruncam in actiune? Acela care isi 6' seama de gravitatea de a lua o hotarire refuza sa intre in partidele politice, in combinatiile de grup, in ghesul ce i-1 dau multimile.

Fortele sociale, care tin de om, apartin totusi Inca prea mult naturii, pentru a fi curatate de indiferenta si violenta. Si asta nu pentru a ne duce la un positivism, in care Comte uneste, in judecatile-i asupra istoriei noastre, revolutia naiva si imperiall cu povestirile navigatorilor, care intretin in fiecare din noi na- xo zuinta minunilor.

Ci pentru a lamuri in tot ceea ce afecteaza institutiile si obiceiurile indicatia unui eveniment mai gray, determinand natura, prevazand amplitudinea si durata ei. Prpadul Syracuzei stapaneste pe Plato mai mult decat cele trei carti ale lui Pytagora.

Domnia fagaduit dialecticianului se compenseaza cu intelepciunea sefului. La fel, literele si cultura ni se at-Rau mai apte sl ne reveleze ascunzisurile unei lumi flea' constiint si flea' glas. Pasiunea, cu violentele si potolirile-i silite, abea de lua teatrului piesele cu teza. Rand pe rand, omul se recunostea neinsemnat, filosof fr sa stie, interesant, prada a destinului sau a dragostii, un invins al violentii animale.

Sacha Guitry indraznea sa radl atat de sincer, cum nu se mai rasese dela Moliere. Romancierii nu Canal', in scrierile lor nedesvoltate si uscate, sa exprime altceva cleat actiunile omenesti si alteratia patologica a constiintei. Ironia si o gravitate clinica de suprafata dovedeau repede el ei ramaneau in afara sau dincolo de fiint. Revista Mercure de France parea asemeni unui exilat, marginindu-se la Cartierul Latin si arareori trecand si pe Malul Drept al Senei, gasind in eseuri, poeme si in operele streine ecoul noilor nazuinti, mereu noi si mereu nesatisflcute.

Ea credea el detine, in primatul instinctului vital, identitatea lumii si a reprezentarii individuale. Impreuna cu Remy de Gourmont, ea afirma u atatea spirite cugetatoare, atatea lumi diverse si poate diferite. Dar eram departe de a accepta totul.

Nu stiam pe dinafara nici un vers de Baudelaire, in care burghezia dinaintea Imperiului s'ar fi socotit pervers. Iar clack' Verlaine staruie in amintirile noastre, aceasta se datora acelora care-I trecusera in muzica.

Noi admiteam, siguri pe negatiile noastre i constienti de refuzurile alegerile noastre, ci a exista inseamni a fi altul. Muzeele, concertele, expozitiile ne indemnau la revolt.

Pelleas et Mlisande forma inteadevr un caz Debussy. Dar predictia lui Nietzsche se realizase. Cind se iveste suflul ionian al Tetralogiei, ritmul i metoda se disociazi. Chausson i Duparc se inconjura. Scurtimea melancolici i greceasci a lui Faure, inteligenta ascutit a lui Ravel se insufletesc din SaintSaEns. Dukas se indrigeste de Orient si de Persia. Oare n-aveam dreptul moral s-o mai public în revista Acolada pe distinsa poetă şi publicistă Angela Furtună, doar pentru că mi-a dat un premiu?

Unde e rațiunea, măcar şi aproximativă, a unor asemenea incriminări? Augusta,pag. Imaginea obişnuită pe care sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc avem despre evoluția cunoaşterii umane este cea a unei creşteri treptate: cunoaşterea a progresat de la mai mic la mai mare, de la superficial la profund şi de la parțial la global, asemeni unei plante din a cărei tulpină ramurile au plecat în toate direcțiile, pătrunzînd încetul cu încetul peste tot.

O asemenea plantă ar avea toate trăsăturile unui depozit încăpător şi bine ordonat, din ale cărui cămări şi sertare nu s-a pierdut nimic de-a lungul timpului.

Şi astfel, toate cunoştințele pe care mintea omului le-a descoperit într-o perioadă sau alta se află păstrate în aceste cămări. O asemenea reprezentare ar presupune ca un privitor, uitîndu-se în trecut şi contemplînd evoluția cunoaşterii, să poată vedea creşterea tulpinei cu ramurile ce s-au desprins din ea, cu singura deosebire că ar parcurge drumul în sens invers, dinspre ramuri spre tulpină şi apoi dinspre tulpină spre rădăcina inițială din care s-au ivit toate.

Sau, recurgînd la cealaltă imagine, cea a depozitului, un astfel de privitor ar putea intra retrospectiv în orice cameră a depozitului găsind acolo, păstrate intacte, cunoştințele existente într-o anumită epocă a istoriei. Aceeaşi imagine o avem despre istoria filozofiei: o plantă a cărei tulpină inițială s-a scindat în toate ramurile pe care filozofia le-a avut de-a lungul timpului, atîta doar că ceva din seva rădăcinii inițiale o regăsim în toate ramurile ulterioare.

Această sevă inițială nu e nimic altceva decît spiritul divin, adică spiritul universal fără de care planta nu ar fi putut creşte în veci. Iar cine are imaginea plantei în minte va putea să treacă peste diversitatea ramurilor filozofice şi peste diferența ireconciliabilă dintre un gînditor sau altul.

Totul e să vezi unitatea sevei din spatele diversității ramurilor, ceea ce înseamnă că toți filozofii vorbesc despre acelaşi lucru şi spun cam acelaşi lucru, dar în alt fel.

Şi astfel, fiecare filozof e o ramură sau o frunză a marii tulpini istorice pe care o numim de obicei cunoaşterea umană. Aşa ne închipuim cu toții filozofia de la Hegel încoace.

Vedem gîndirea umană ca o apă care nu poate înainta decît prin ramificarea tot mai stufoasă şi mai ireconciliabilă a afluenților ei cognitivi. Dacă acum un privitor contemporan ar deschide o ramură oarecare a filozofiei, intrînd în cămara cunoştințelor ei şi cercetîndu-le valabilitatea, el ar putea afla stadiul cunoaşterii pe care omenirea l-a atins în cadrul acelei ramuri, ba chiar ar putea trece dintr-o ramură în alta străbătînd treptat toată planta filozofiei. Imaginea aceasta e cea mai potrivită şi mai plauzibilă reprezentare pe care ne-o putem face despre evoluția cunoaşterii umane şi despre stadiul la care a ajuns gîndirea unui filozof sau a altuia.

În realitate, imaginea aceasta e rodul unei greşeli de optică, adică al unei proaste aşezări în raport cu ceea ce înțelegem prin trecutul filozofiei, şi asta pentru că unghiul în care ne aşezăm ne falsifică perspectiva.

sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc speed ​​dating events dallas

Uităm că sîntem oameni şi vrem să fim Dumnezeu, şi atunci ieşim în afara istoriei cunoaşterii şi o privim de sus, de pe poziția ochiului lui Dumnezeu, după care descriem reprezentarea unei plante pe care ne-o închipuim că Dumnezeu ar vedea-o dacă s-ar afla acolo, sus. De fapt, Dumnezeu, presupunînd că se află acolo sus, nu vede nici o plantă.

Asta înseamnă că istoria filozofiei nu seamănă cu o plantă. Sau, dacă totuşi păstrăm imaginea plantei, atunci e vorba de o plantă din a cărei tulpină s-au desprins tot atîtea ramuri cîte aveau să fie abandonate rînd pe rînd, pînă cînd s-a ajuns la situația muribundă în care tulpina principală s-a uscat din neputința de a mai creşte în vreo direcție. Astăzi trăim într-o epocă în care planta filozofiei nu numai că nu se mai poate răsfira în nici o direcție, dar pe deasupra nici un privitor nu mai poate reface retrospectiv creşterea plantei şi ramurile ei.

Planta s-a sleit, iar ramurile au căzut de mult de pe tulpina ei. Praful s-a ales de ele, şi nimeni nu le va mai putea găsi intacte în praful vreunei cămări de depozit sau între coperțile unui tratat. Păstrînd analogia, orice istorie a filozofiei este încercarea de a reproduce planta plecînd de la praful pe care ramurile l-au lăsat în tratatele vremii, ba mai mult este încercarea de a dovedi existența unei tulpini a gîndirii în condițiile în care cunoaşterea actuală a omenirii nu provine dintr-o asemenea gîndire.

Cu alte cuvinte — şi asta e a doua imagine falsă cu privire la filozofie după cea a tulpinii cu ramuri —, gîndirea omenirii nu e totuna cu cunoaşterea ei.