Park han beul și se7en încă se întâlnesc, (DOC) David Leatherberry Afganistan lacrimile mele | George Majar - clubulbucuriei.ro

El este citit, ascultat, criticat, uneori extrem de dur atât în SUA, cât și în Israel. Un grup de fetiţe pun patru întrebări, ultima sunând astfel: Dvs. A coborât dintr-un vehicul blindat, un microbuz cu geamuri negre în faţa treptelor unui hotel, a străbătut holul aproape în fugă până în faţa liftului, cu gulerul ridicat, cu şapca trasă mult peste ochelarii fumurii, fără să privească în dreapta sau în stânga. Iată că acum paşii mei lasă urme, alerg haotic în extaz, cineva de la balconul Hotelului Intercontinental exclamă: Nebunul ăsta scrie cu urmele paşilor săi, Eu nu exist şi nu am existat! S-au grăbit Traian Coșovei, Mişu Fotino.

Foto: C. Materialele se trimit numai în format electronic, cu diacritice, la : Corectura nu se face la redacţie.

Abraham Lincoln

Alexandru Golescu, Nr. Vrancea Mobil: Revista se poate procura de la sediul redacţiei şi de la chioşcul Muzeului Literaturii Române Bucureşti şi sediile filialelor Uniunii Scriitorilor din România. Cad pe o reluare din spectacolul de Anul Nou desfăşurat în piaţa publică. O fetişoară-bălăioară, cântăreaţă-săltăreaţă, apare din culise ţinând cu ambele mâini o imensă acadea din hârtie colorată, înfiptă într-un băţ lung, cam cât coada greblei.

Graţios se înclină până i se face fustiţa roată, ca într-un vechi cântec popular, doar că nu avea la poale colţişori şi nu prea avea nici poale. Îmbie publicul cu acadeaua, cum ai trece cu un peşte pe sub nasul delfinilor dresaţi, aliniaţi la marginea piscinei. Cine doreşte acadea? N-am stat să văd cine doreşte, am închis televizorul şi mi-am amintit că tocmai fusese înmormântat la Focşani actorul Nae Lăzărescu.

EDITORIAL Ştefania Oproescu N-am fost mare fan al recentului dispărut, dar un regret tot s-a infiltrat în prezentul pe care n-am cum să evit să-l respir, măcar cât de puţin, în amestecul grăbitului secol. Recunosc, s-au strecurat în regret şi reluări din primele filme de comedie româneşti, din revelioanele televizate, stocate în filmoteca T.

Amintiri cu actorii dipăruţi, care ne-au tras după ei ca salvamarii prin tsunami-ul deceniilor de împliniri măreţe. Când nea Fane-ncurcă lume venea cu spectacole în provincie, stătea afară, pe treptele Casei de Cultură a Sindicatelor, înconjurat de lume, vorbind cu oricine, atât cât îi permitea timpul.

Vorbesc desigur, de Ştefan Bănică tatăl şi de rolul său din comedia B. Aşa l-am văzut de aproape, trecea lumea zâmbind pe lângă el spre intrarea la spectacol. Acum, aproape întraga echipă de grei din film a dispărut, lăsând pe alţii să încurce lumea.

Şi o încurcă bine, bine de tot. Şi pe Juniorul Bănică l-am văzut, puţin timp în urmă.

Foto: C. Materialele se trimit numai în format electronic, cu diacritice, la : Corectura nu se face la redacţie.

L-am zărit mai bine zis, tot în provincie, unde avea spectacol. A coborât dintr-un vehicul blindat, un microbuz cu geamuri negre în faţa treptelor unui hotel, a străbătut holul aproape în fugă până în faţa liftului, cu gulerul ridicat, cu şapca trasă mult peste ochelarii fumurii, fără să privească în dreapta sau în stânga.

Vedetă, te joci? Precauţii inutile. M-a traversat acel sâc victorios al copilăriei.

Nu stăteau fanii pe trepte să-l asalteze. Nu era nimeni prin holul hotelului. Pe Nae Lăzărescu l-am văzut adesea aşteptând la peronul nr. În răcoarea de vară, sau în întunericul iernii. Nu maşină, nu şofer, nu suită. Acompaniat doar de familie. A fost înmormântat de curând în cimitirul Nordic al oraşului, cu onoruri militare. I-ar fi plăcut cred lui Nae spectacolul, doar cât să facă din el un scheci. Altfel, era deja aşezat în marea linişte a modestiei. Din relatările celor care l-au cunoscut bine pe Amza Pelea, am reţinut adesea cuvântul modestie.

Nu ştiu dacă modestie se poate numi secvenţa la care am asistat pe acelaşi peron nr.

David Leatherberry Afganistan lacrimile mele

Prin întuneric, vântul care circula nestingerit, mi-a adus la urechi voci din apropriere. La doi paşi se afla chiar nea Mărin, însoţit de două persoane. Avusese spectacol la Focşani şi ceva îl impiedicase probabil să plece cu întreaga echipă. Peronul era slab luminat de becuri economice şi ţesut de viscol.

Meniu de navigare

Când a oprit trenul în gară, l-am văzut plecând în fugă de lângă însoţitori, alergând cale de două vagoane, acolo unde o femeie, bine înfofolită cu broboade, se străduia să urce în tren patru sau cinci bidoane de 20 litri, vin probabil, pentru cine ştie ale cui sărbatori. După ce i le-a urcat, Amza s-a întors tot în fugă lângă însoţitori, şi-a luat rapid la revedere şi s-a urcat în vagonul în care avea bilet.

park han beul și se7en încă se întâlnesc

M-a urmărit acea imagine, mă urmăreşte încă. Valoare şi modestie. Cine citeşte testamentul Mariei Tănase nu poate să nu se cutremure. Dorea să nu se afle de moartea sa decât după înmormântare. Cerea ca înmormântarea să nu formeze obiectul vreunei vulgare acţiuni ci să fie sobră Nu i-a fost respectată dorinţa, dar a fost recompensată printr-un cortegiu funebru impresionant, peste un milion de persoane însoţind-o spre cimitirul Bellu într-o adâncă sobrietate.

park han beul și se7en încă se întâlnesc

Iar ea, regină pe un pat de flori. Anul a tras cortina peste multe park han beul și se7en încă se întâlnesc în spațiul românesc. Actori, cântăreți, regizori, scriitori. După cum a început, promite și el. S-au grăbit Traian Coșovei, Mişu Fotino. Noul secol se revarsă tălăzuind din culise. Prin poleiala de acompaniament, nu se mai zăresc tuşe groase conturând unicate. Şi pe Juniorul Bănică l-am văzut puţin timp în urmă. A coborât dintr-un vehicul blindat un microbuz cu geamuri negre în faţa treptelor unui hotel, a străbătut holul aproape în fugă până în faţa liftului, cu gulerul ridicat, cu şapca trasă mult peste ochelarii fumurii, fără să privească missoula dating dreapta sau în stânga.

Asta se datorează, foarte probabil, şi întâlnirii fericite dintre el şi poetul copilăriei Grigore Vieru, ambii punând la cale Abecedarul, manualul devenit la fel de celebru cu cele ale lui Ion Creangă. Autorul a avut inspiraţia să păstreze toate scrisorile primite ca reacţii la cărţile sale, scrisori sosite nu doar din Basarabia, ci şi din mai toate ţările unde i-au fost traduse scrierile. Ne aflăm, altfel spus, din nou în faţa unui fenomen singular. În majoritatea lor covârşitoare, cititorii lui Guguţă şi ai lui Ciuboţel trăiesc un fascinant proces spiritual de identificare cu park han beul și se7en încă se întâlnesc.

Am putea vorbi aici de cunoscutul fenomen de contaminare mimetică René Girardlarg răspândit în literatură, luând forme particulare ca donquijotismul sau bovarismul. Există însă o diferenţă esenţială între mimetismul livresc al copilăriei şi cel al maturităţii.

Cel din urmă duce la ceea ce Girard numeşte dorinţa deviată, dorinţă conform Altuia, cu consecinţe catastrofale pentru eroi: Don Quijote trece în sminteală, imitând isprăvile cavalerilor medievali conservate în cărţi, mimând, altfel spus, o modă din alte veacuri, epuizată demult.

Rezumatul locației

Don Quijote nu se park han beul și se7en încă se întâlnesc din confuziile sale mimetice decât pe patul morţii. Cu totul altfel se pune problema în spaţiul copilăriei.

Copilul nu trăieşte dorinţe mimetice deviate, ci urmează dorinţa verticală, apropiată de firesc şi divin. Altfel spus, modul lui de a dori ţine de etern, de esenţa copilăriei. În Noul Testament, Iisus apropie adevărata credinţă de inocenţa copilului. Copilul nu rătăceşte, doreşte conform lui însuşi, nu după dorinţele altuia. Dorinţele copilăriei sunt eterne, conform copilăriei copilului universal, cum s-a exprimat G. Călinescu despre Ion Creangă. Există în literatură, dar nu numai, şi varianta copilului bătrân, care nu se mai vrea copil, ci direct matur, cu veleităţi de fumător, bunăoară, precum copilul răsfăţat din Vizită, de I.

Nu este cazul lui Guguţă şi al cititorilor săi.

park han beul și se7en încă se întâlnesc

Întrebat de eleva Silvia Casapu, din clasa a VII-a, unde l-a găsit, ca erou, pe Guguţă, Spiridon Vangheli vorbeşte de un băieţel ascuns în sufletul meu, un copil care niciodată n-a crescut mare. De ce îl cheamă aşa? Însuşi caracterul băieţelului cerea sonoritatea aceasta. Mai mult, acel copil nu este chiar autorul, încât Isprăvile lui Guguţă nu vorbesc despre copilăria autorului, ci despre toate copilăriile.

park han beul și se7en încă se întâlnesc

În clipa în care acel copil ar muri, nici scriitorul Spiridon Vangheli n-ar mai exista. O asemenea viziune este eminesciană, prin excelenţă. În Guguţă, se ascunde arheul copilăriei, înglobând în fiinţa lui pe toţi copiii care au fost, care sunt şi care vor fi în viitor. De aici consonanţa dintre scriitor şi cititorii lui, interactivitatea care constituie tema fundamentală a noii cărţi a lui Spiridon Vangheli.

Şi eu sunt Guguţă nu e, pur şi simplu, o antologie cu scrisorile primite de la copii, ci o rescriere a lor, prin care autorul se confundă, simpatetic şi ontologic, cu cei mici, mulţi dintre ei devenind, între timp, oameni maturi, părinţi şi bunici, chiar scriitori consacraţi, precum Liliana Armaşu. Cartea începe cu evocări de la întâlnirile cu copiii, ele însele interesante, surprinzând psihologia inconfundabilă a acestora, cu replici memorabile, exploatate, în ultima vreme de televiziuni la emisiuni de felul Copii spun lucruri trăsnite.

Spiridon Vangheli consideră că spusele copiilor nu sunt deloc trăsnite, ci oglindesc logica lor plurivalentă, pe care logica raţionalistă carteziană nu e în stare s-o înţeleagă. Einstein mărturisea că n-ar fi fost în stare să descopere teoria relativităţii dacă n-ar fi rămas copil în străfundurile gândirii sale.

Prin imaginarul său complex, copilul este în stare să perceapă lumea în simultaneitatea dinamică a spaţio-timpului.

Verificați disponibilitatea

O apreciere similară găsim, despre copil, la Eminescu. Omul de o palmă este în stare să dea soluţii filosofice despre bine şi rău, de pildă. Mergând cu Liviu Damian la Chircăieşti Căuşeniîntâlnirea cu prichindeii având loc într-o sala nu prea călduroasă, Spiridon Vangheli zăreşte în primele rânduri pe copilul Iulian Pascari care nu se sfiieşte să găsească o soluţie practică de a-şi încălzi picioarele: se descalţă şi bagă piciorul în căciulă.

Cum discuţia încinsă între copii şi scriitori s-a nimerit să fie despre pace, aceştia au cerut copiilor să găsească o definiţie a păcii şi a războiului. Când i-a venit rândul lui Iulian, acesta a mers direct la ţintă: pace bine, război răul.

Înţeleptul care a încălţat căciula. Pentru admiratorii lui Guguţă, întâlnirea cu scriitorii era un eveniment existenţial.

Ajuns clyde dating site Sănătăuca, Theodor Codreanu aproape de Cotiujeni, împreună cu Petru Zadnipru, află că băieţelul Victor Panait mergea zilnic la Casa de Cultură după ce auzise că vin scriitorii. S-a întâmplat însă că tocmai în ziua sosirii s-a îmbolnăvit de gripă şi mama i-a ascuns hainele groase pentru a nu pleca de acasă.

Doar că Victor a plecat fără palton şi căciulă. La intrare în sala de spectacole, îl ajunge din urmă şi grijulia mamă cu îmbrăcămintea, explicând întâmplarea. Copilul a fost aplaudat, iar scriitorii i-au făcut cinstea să-l ia cu ei la prezidiu. Iată ce inimă mare au cititorii noştri!

  1. Calaméo - RO KU NR. 7 februarie
  2. Abraham Lincoln - Wikipedia
  3. Arhive Jazz in the Park de persoane - Ziarul Metropolis | Ziarul Metropolis
  4. El a strîns laolaltă pe toţi iubitorii de haiku animaţi de spiritul efervescent al activităţilor desfăşurate pe internet.